Examen de grad

Astăzi, vineri 13 aprilie 2012, clubul sportiv Vo Dao Vaslui, a organizat prima sesiune de examinare pentru categoria de vârstă 6-13 ani, respectiv “centura 1 cap roşu”.

Comisia de examinare a fost formată din maestrul Mititelu Angel – 4 dang şi antrenorul Obreja Ovidiu – 1 dang, cei examinaţi fiind următorii: Abutoaiei Cosmin, Avram Iulia, Duchiman-Chiriac Florina, Mocanu Rareş, Olaru Delia, Olaru Mario, Sava Elena şi Tudor Mihnea.

Întreg efortul depus la antrenamente a fost răsplatit, toţi sportivii promovând cu succes examenul de grad.

Ţin să-i felicit atât pe cei care astăzi au susţinut şi promovat primul lor examen în Vovinam Viet Vo Dao şi, nu în ultimul rând, pe părinţii acestora care de-a lungul timpului i-au sprijinit şi încurajat pe micii sportivi.

De asemenea aducem mulţumiri maestrului Mititelu Angel ce a fost alături de noi la primul examen organizat de clubul vasluian.

     Imagini surprinse la examen

EURO 2012

 

Vovinam Viet Vo Dao – România vicecampioană europeană 2012

Lotul national al României se întoarce astăzi din Italia unde, în urma participării la Campionatul European de Vovinam Viet Vo Dao a reuşit excepţionalul rezultat de a se clasa pe poziţia a doua, după Italia – ţara organizatoare. Sportivii români au obţinut 5 medalii de aur, 4 de argint şi 9 de bronz, atât la categoriile tehnice cât şi la cele de luptă.

Campionatul European de anul acesta s-a desfăşurat în perioada 3-4 martie, în satul olimpic Lignano Sabbiadoro, adunând laolaltă sute de sportivi din 11 ţări (Belarus, Belgia, Danemarca, Franta, Germania, Italia, Polonia, România, Rusia, Spania şi  Elveţia).

Lotul României a fost compus din următorii sportivi: Georgiana Livadariu, Alexandra Strătilă, Robert Tomulescu, Alexandru Andrei, Lăcrămioara Ciobotaru, Laura Toma, Geluţă Ciobotaru, Florin Serdare, Sinodor Socea, Traian Costoaea, Gabriel Molocea, Vasile Ichim, Adrian Teleman, Sorin Rîmbu, Daniel Oprea, Adrian Ilioaia, Adrian Cernat, Dragos Stoian, Lucian Popescu, Marius Baciu şi Leonard Raicu.

De asemenea trebuie menţionat şi felicitat lotul de antrenori ce a pregătit şi condus echipa reprezentativă a României la Campionatul European, din acesta făcând parte maeştrii Florin Macovei, Mircea Boldea, Ionuţ Nechita, Angel Mititelu şi Gheorghe Pricop.

Prin amabilitatea d-nei Lacramioara Ciobotaru iata si primele fotografii.

Programul antrenamentelor

Începând cu această săptămână, programul antrenamentelor va fi modificat după cum urmează:

Marţi: 20⁰⁰-21³⁰ (neschimbat)

Sâmbata: 14⁰⁰-15³⁰

Duminica: 10⁰⁰-11³⁰ (neschimbat)

Stretching

Stretching-ul reprezintă acea metodă de antrenare a aparatului locomotor ce implică întinderea atent controlată a unor lanţuri sau grupe musculare. Practic este vorba despre menţinerea unor poziţii, pe o durată bine determinată, timp în care o parte a musculaturii este supusă întinderii, iar o alta este menţinută relaxată.

Stretching-ul este poate cea mai simplă şi la îndemână formă de exerciţiu fizic. Ea poate fi practicată la orice vârstă deoarece nu suprasolicită organismul şi trebuie să facă parte obligatoriu din programul de pregatire al oricarui practicant a sporturilor de contact.

Mobilitatea musculară este extrem de importantă în luptă, flexibilitatea ducând la prevenirea accidentarilor şi uşurarea efortului, atât la antrenamente cât şi în competiţii. Nu poţi executa eficient o lovitură de picior la nivel înalt fără a avea o bună mobilitate. Picioarele flexibile vor permite întotdeauna lovituri mai rapide şi la un nivel mai înalt.

Unii dintre noi au o flexibilitate musculară nativă. Ceilalţi însă trebuie să-şi îmbunătăţească flexibilitatea prin antrenamentul zilnic al exerciţiilor specifice. Cu toţii însă trebuie să lucrăm la acest capitol al pregătirii fizice.

Este de preferat ca exerciţiile de stretching să fie făcute seara sau după-amiaza târziu, atunci când corpul este “relaxat” după efortul de peste zi.

Antrenamentul de stretching va începe întotdeauna cu o încalzire generală (alergare, bicicleta staţionară, sărituri, etc.), insistându-se apoi îndeosebi pe zona ce urmează a fi  a fi antrenată.

În cele ce urmează vă prezint câteva exerciţii de stretching, simple şi la îndemâna oricui:

Aplecarea înainte din stand în picioare

Exerciţiul se execută din poziţia de drepţi, cu picioarele ceva mai îndepărtate decât lăţimea umerilor, aplecaţi-vă şi încercaţi să atingeţi podeaua cu palmele. Rămâneţi în această poziţie pentru aproximativ 10 secunde. Apropiaţi picioarele la nivelul umerilor şi repetaţi exerciţiul. Acesta se repetă de câteva ori încercând ca la final să atingeţi solul cu podul palmelor, picioarele fiind apropiate unul langă celalalt.

Fluturaşul

Din stand pe şezut, atingem tălpile picioarelor între ele, tragem cu mainile de labele picioarelor având călcâiele spre bazin, păstrăm coloana vertebrală dreaptă şi împingem genunchii spre sol. Exerciţiul se execută relaxat, nepresat, menţinându-se poziţia 20 de secunde. Se aduc labele picioarelor şi mai aproape de corp şi se menţine poziţia pentru alte 20 de secunde. Odată cu avansarea, se poate încerca atingerea picioarelor cu fruntea. Repetaţi exerciţiul!

Aplecări  înainte din stand pe sol cu picioarele depărtate

Stând pe şezut, îndepărtam picioarele aplecându-ne  atât pe fiecare picior în parte  cât şi spre înainte, încercand în acest timp să atingem cu fruntea genunchii şi solul. Genunchii sunt menţinuţi întinşi, relaxaţi, păstrând o senzaţie de lejeritate în lucru. Se efectuează şase serii de aprox. 30 secunde fiecare.

 

Întinderea muşchilor fesieri

Din şezut, cu spatele drept şi picioarele întinse spre înainte, se duce piciorul drept peste cel de sprijin, cu talpa pe sol apoi tragem genunchiul spre piept. Se menţine poziţia aprox. 20 de secunde după care repetăm exerciţiul pe partea stângă.

 

Sfoara în lateral

Practicantii de arte marţiale ştiu că acest exerciţiu îmbunătăţeşte semnificativ lovitura de picior circulara şi cea laterală. Pregatitor, este recomandat să se înceapă dintr-o poziţie de genoflexiune adâncă, cu degetele de la picioare îndepartate în lateral. Depărtăm picioarele lateral în sfoară sprijinindu-ne pe braţe, atingem punctul apropiat de maxim, fără forţare, şi menţinem deschiderea aprox. 30 de secunde, total relaxat, revenind apoi în picioare. Se repeat exerciţiul de mai multe ori ţinta trebuind să fie atingerea podelei cu bărbia şi abdomenul.

Odată cu începerea antrenamentelor de stretching este posibil ca pentru o perioadă de timp să resimţiţi dureri musculare, datorate acumulării de acid lactic în muşchi sau rupturii unor microfibre.

Ceea ce trebuie să ştiţi de la bun început este faptul că rezultatele nu vor apare “peste noapte”. Stretching-ul necesită hotărâre, rabadare şi mai ales perseverenţă. Toate eforturile voastre fi vor însă răsplătite din plin de rezultatele obţinute.

Mult succes în pregătire!

Notă: primele fotografii sunt preluate de pe doctor.info.ro (Florina Cernat, multiplă campioană naţională şi mondială de fitness)

Pregătirea fizică a sportivilor

     În cadrul procesului de pregătire sportivă una dintre componentele de bază o reprezintă pregătirea fizică, cea care constituie punctul de plecare pentru ceilalţi factori ai antrenamentului sportiv.

 Putem defini pregătirea fizică ca fiind ansamblul de măsuri luate de antrenor în procesul de pregătire sportivă, cu scopul de a asigura funcţionarea la capacitate superioară a organismului, asigurarea unei stări de sănătate perfectă prin obţinerea unor valori optime a indicilor somato-funcţionali.

Pregătirea fizică este esenţială în antrenamentul tuturor categoriilor de sportivi, ponderea ei şi mijloacele folosite fiind diferite funcţie de ramura sportivă, categoria de vărstă sau nivelul de antrenament al sportivilor.

Pregătirea fizică poate fi văzută prin prisma a două componente: pregătire fizică generală şi pregătire fizică specifică.

Prima dintre ele are drept obiective dezvoltarea calităţilor motrice de bază(forţă, rezistenţă, viteză, îndemânare, mobilitate), creşterea capacităţii funcţionale generale a organismului şi asigurarea unei dezvoltări fizice armonioase. Pregătirea fizică generală se efectuează la începutul perioadei pregătitoare, ponderea ei diferind de la o ramură sporivă la alta şi mai ales funcţie de gradul de măiestrie sportivă, având o durată şi importanţă crescută la grupele de începători faţă de cele de performanţă.

Pregătirea fizică specifică urmăreşte dezvoltarea calităţilor motrice specifice ramurei sportive practicate, sub formă complexă(forţă explozivă/forţă viteză/etc.) sau combinată(forţă în regim de îndemânare/forţă în regim de coordonare/etc.). Un alt obiectiv urmărit îl reprezintă creşterea randamentului energetic specific(anaerob/aerob). Pregătirea fizică specifică urmează celei generale şi se regăseşte în general în perioadele precompetiţionale.

În procesul de pregătire fizică antrenorul trebuie să ţină seama de o serie de elemente precum: individualizarea antrenamentului, specificitatea acestuia, adaptarea progresivă la efort, variaţia elementelor antrenamentului, reversibilitatea pregătirii şi nu în ultimul rând “încălzirea”/”răcirea” organismului sportivilor.

Finalitatea pregătirii fizice o reprezintă progresul pe care îl înregistrează sportivul în plan somatic, funcţional, motric, cognitiv, afectiv şi social.